A ne juca cu părul de pe cap al iubitei, mângâindu-l senzual sau pipăindu-l este, de asemenea, un semn de iubire, tandreţe, încredere şi intimitate. Dar atenţie, există totuşi anumute persoane mai închistate cărora nu le place să li se atingă părul - trebuie deci să fim receptivi şi atenţi la fiecare gest, pentru a descoperi dacă modul în care ne mângâiem fiinţa iubită este şi cel mai plăcut pentru ea.

Părul lung poate fi măngâiat sau chiar periat, cu mişcări lente, ample, dar cele mai rafinate şi complexe senzaţii, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, apar atunci când presăm, prin mângăieri uşoare, ceafa, urcând încet, prin atingeri alternante, înspre creştetul capului, croindu-ne cărări şerpuitoare prin păr.

Însă părul este şi un mijloc de a prelua, conserva şi răspândi arome şi miresme. Părul de pe cap joacă aici cel mai important rol, dar îşi au valoarea lor atât părul pubian cât şi, în cazul bărbaţilor mai ales, părul de la subţioară. De aceea părul nostru trebuie să aibă un miros plăcut şi aceasta este cu atât mai important cu cât se ştie că părul este cel mai receptiv şi cel mai bun păstrător al mirosurilor care îl "ating". Primul miros, fie el plăcut sau neplăcut, cu care părul nostru va intra în contact imediat după ce l-am spălat, va persista cel mai mult, uneori chiar zile întregi, anihilând adesea alte arome, parfumuri sau mirosuri cu care am dori, ulterior, să-l parfumăm.

Deci, pentru a conferi părului nostru parfumul cel mai plăcut, aroma cea mai persistentă, este recomandat să ne parfumăm părul imediat după ce a fost spălat şi uscat. Persoanele care au părul lung, pentru a asigura păstrarea cât mai îndelungată a mirosului din păr, îşi pot strânge părul după ce l-au parfumat, ţinându-l astfel câteva ore. Vor constata atunci că şi după câteva zile părul lor va degaja încă acea aromă plăcută, mirosul suav, care se va răspândi la fiecare mişcare mai amplă a fiinţei lor.

Este util deci, să evităm locurile urât mirositoare, îmbâcsite de fum de ţigară sau bucătăriile în care tocmai se găteşte, pentru că părul este sensibil şi receptiv la orice fel de miros.

Este cunoscut faptul că mai ales în zonele cu climă tropicală, în special femeile obişnuiesc să-şi îndepărteze părul de la axile. Aceasta ar putea contrazice într-o oarecare măsură cele menţionate mai sus, şi anume faptul că părul nostru de pe corp are farmecul şi parfumul său propriu, dar de cele mai multe ori putem constata că este mult mai igienic şi mai plăcut să îndepărtăm părul de la subţiori, care ne-ar putea crea anumite probleme în zilele călduroase. De altfel, în unele culturi şi medii occidentale femeile obişnuiesc să-şi îdepărteze cât mai mult păr de pe corpul lor, atât din motive estetice, igienice dar şi... erotice.

Îndepăratarea părului de pe corp nu este o invenţie a sec.XX, ci a fost practicată în Orient, încă din cele mai străvechi timpuri, unde anumite femei, dansatoare în templuri, precum şi adeptele Tantrismului şi Taosimului, apăreau cu sexul lipsit de păr. Acest lucru creştea sensibilitatea pielii din zonele lipsite de păr, generând senzaţii amoroase noi, mult mai profunde şi mai intense.

Arta coafurii, cu toate produsele şi serviciile aferente, reprezintă deja o vastă industrie. Ea urmează aceleaşi linii ca şi moda şi din aceleaşi motive: speculaţia dorinţei şi a preocupării oamenilor de a-şi amplifica forţa afrodisiacă şi de seducţie.

Părul, îndiferent de zonele în care se găseşte, are un impact vizual foarte puternic, atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ. Unele femei consideră bărbaţii raşi pe cap ca fiind mult mai sexy; unii bărbaţi sunt excitaţi de înfăţişarea şi senzaţia tactilă oferită de sexul feminin epilat, căci în felul acesta şi pielea devine mult mai sensibilă la atingerile erotice; pentru anumite femei bărbaţii cu barbă sunt mult mai atractivi, pe când pentru altele aceştia sunt de-a dreptul respingători.

O reacţie pro şi contra poate fi pusă întotdeauna în legătură cu atitudinile faţă de sexualitate, de vreme ce părul facial şi buzele sunt comparate cu organele genitale.

Pentru bărbat, părul de pe piept, bărbie şi picioare rămâne un simbol a virilităţii, al vieţii vegetative, instinctive şi senzuale, aşa cum întâlnim la zeul Pan sau la miticul Samson.

text preluat din rev. Eros&Amor nr. 2