Am fost sotia imparatului Claudiu si mama lui Britanicus (desi nu stiu cine a fost tatal). Nu e usor sa spun aceasta, dar am de gand de data aceasta sa fiu pe deplin sincera.

Focul Hadesului arde inauntrul meu de cand ma stiu si nimeni nu-l poate stinge. Probabil datorita faptului ca imparatul este prea ocupat cu grijile sale publice si cand se intoarce acasa noaptea tarziu este atat de obosit incat pur si simplu adoarme.

Este adevarat ca recent am ajutat pe Morpheus sa puna opium sau laudanum in bautura sotului meu ca sa-l adoarma. Cand sunt absolut sigura ca a adormit, ma deghizez si parasesc palatul impreuna cu un servitor ducandu-ma la bordelul de la periferia Romei unde imi fac "treaba" sub numele de Lysisica.

Nu ma plictisesc niciodata: usa mea e deschisa pentru oricine, plebeu, tribun, sclav sau gladiator. Ma intorc la palat in zori si fiind inca plaia de dorinta il trezesc pe Claudiu. El se uita la mine cu blandete si spune: "Poate sa spuna lumea ce vrea, eu nu le dau crezare...Tu esti cea mai buna imparateasa romana in istorie chiar si cand mergi in locuri publice, niciodata nu te amesteci in treburi publice."